Feb 11, 2018
Kimberly
Un cover up “Earth Song” al lui Michael Jackson. Această femeie are o voce despre care tremură coloanele corintice. Mă întreb unde exersează ea, unde face vocalizele? Ce exerciții de fitness trebuie să faci cu corzile vocale ca să le poți menține vibrația și intensitatea la asemenea nivel? Pe mine mă doare gâtul când mai arunc în șoaptă un “te iubesc anemic”, pentru impresia tehnică. Pentru impresia artistică trebuie recitat cu impetuozitate un “te iubesc full options” și cu o reverență semnificativă. Nu prea am folosit această sintagmă. Mai bine o dovedești prin fapte romantice și de vitejie.
De regulă, dragostea pentru natură se îmbracă în verde sau alb, iar Kimberly și-a scurtat culoarea până pe deasupra genunchilor. Are ceva ieșit din tipare: o frunte cât un aeroport, dantura abia albită, un zâmbet, care unit cu Julia Roberts, se întinde cât Ecuatorul.
Limbile germanice au dat divorț și au format ramura englezească, cu rotunjimi de cântec și gramatică logică precum străzile New York-ului, cu excepțiile de verbe neregulate precum Broadway-ul. Limbile țărilor nordice nu știu cum stau cu gramatica, dacă merge pe insule sau pe sub insule, dar în mod aparte olandeza se vorbește din diafragmă, iar gura folosește doar la deschis. O răgușeală virotică care este în recidivă toată viața. După 3 minute ai vrea să tușești.
Spre final, vocea solistei este uimitoare, dublată magnific de corul din spate, care, spre deosebire de Fetele de la Căpâlna, mai și dansează cu grație.
ODLM,
Textele tale sunt atit de frumos si cu talent scrise incit creeaza mari asteptari.
Este greu pentru o voce obisnuita si o melodie la fel, sa se ridice la nivelul textelor si ca urmare apare dezamagirea.
Cind, din intimplare, aud vocea de o puritate si dulceata ingereasca a artistei Sarah Brightman, sufletul o imbratiseaza.
Aceasta cred ca este marea diferenta intre oameni foarte talentati si cei obisnuiti, cei talentati ating sufletul, ceilalti doar timpanul.
Poate un text de acest gen: Poate va place, poate nu? 🙂
Sigur ca aceasta este numai parerea mea, pot sa si gresesc.
Viorela- Textul meu nu preamărește dulceața glasului. M-au uimit intensitatea strigătului și ambitusul vocal. Melodia este un manifest pentru curățenia Terrei, nu are o chemare pentru generații care s-o asculte la infinit, cum ar fi “My Way”, spre exemplu. Totuși, ca să fim drepți, Kimberly nu este un om obișnuit. Eu da, sunt un om obișnuit și aș fi vrut să pot urla așa. Măcar în baie, când soția umblă la robinetul de chiuvetă și-mi strică combinația dușului, grijuliu aleasă de mine între apă caldă și apă rece. Atunci, așa fript, chiar aș vrea să ating timpane.
Ca să revin, eu n-am lăudat-o pentru melodicitate și nici nu vreau s-o impun ca șlagăr, doar vreau să vă mirați și voi cum a lăsat atâția decibeli slobozi prin eter. Când eram mic, mama îmi spunea că am un țipăt de iaurgiu. Deh, coarde tinere și nerodate. Iaurgiul mergea pe străzi cu o cobiliță cu două ciubăre din ceramică și vindea iaurtul tăindu-l cu o spumieră de lemn. De acolo cred că am luat eu gripa de săptămâna trecută.
Apoi, am vrut să vă atrag atenția asupra diferenței de rondicitate între limba engleză și cea olandeză.
ODLM,
🙂 M-ai convins, o voi asculta din nou, cu casti, ca sa nu creada vecinii ca sotul meu este un martir.
Si eu am luat gripa, dar numai pt ca este la moda. 🙂
ODLM,
Dupa o a doua experienta, ce am invatat? 🙂
Ca intotdeauna trebuie citit si printre rinduri.
Viorela- deci, așa cum am învățat că vocea Aidei în “Lullaby” este caldă, feminină, iar textul subliniază asta, tot așa învățăm că vocea lui Kimberly este cu ambitusul pe sus și nu generează o dorință de a fi reascultată, ci doar iscă o mirare asupra stridenței țipuriturii, ceea ce textul subliniază asta.
Ce lecție avem pentru astăzi, copii? Citirea printre rânduri 🙂