Jun 26, 2018
Ama
Grației din piscina municipală nu-i face trebuință oxigenul. Este o aventură îndeplinită pe o scenă cu hublouri pe pereți, unde spectatorii rămân fără aer, înmărmuriți de diafanul situației din adâncuri. Minunată expresivitate a motivațivației de a rămâne deasupra lucrurilor, deasupra jelaniei de la suprafață.
Este aproape verosimil ca Julie Gautier să-și fi ținut suflul atâta timp. Efortul este fantastic și mă induce în eroare că n-ar fi respirat nici măcar cât un delfin abia născut. Montaj superb între pauzele de respiro impuse de Mama Natură.
Un corp perfecționat de muncă, în detrimentul celor două coline care nu fac casă bună cu baletul clasic, Julie mă cheamă să-i admir ținuta și eleganța brațelor subțiri și a coapselor perfect rânduite cu fibra miilor de repetiții și renunțări, tocmai pentru a deveni o minune.
Finețea mișcărilor este emoționantă și te poartă cu certitudine acolo unde poate vei fi cândva.
Aș mai comenta, dar este foarte târziu în noapte și sunt copleșit de existența pernei, că doar sunt și eu ființă care tinde spre somn și reluarea mentală a acestui film scurt. Poate mâine…
Think of the pearls fishing women and of mermaids.
Anca- culegătoarele de scoici purtătoare de perle stau cu custurea la brâu, ceea ce nu-i o imagine a feminității. Sirenele sunt jumătate amfibii, dau din coadă când nimic nu au a spune și doar vrăjesc genul potrivnic lor. Pe deasupra, nici nu există. Cel mult, i-au derutat pe Ulysse și pe Vasile Roaită cu crypto imaginea lor 3D.
Julie mi-a cimentat decizia că sunteți grațioase până la delir emoțional.