Aug 6, 2018
Riccardo Cocchi și Yulia Zagoruychenko
Probabil că i-ați mai văzut pe cei doi dansând și cucerind locuri fruntașe. Nu se încurcă cu locurile doi sau trei, ca mine dansând cu mașina de gazon printre păpădii. Spre sfârșit, am să afișez link-ul cu căsătoria lor din iunie 2017.
Melodia Tico Tico este o sambă, dar coregrafia nu este deloc pentru un concurs de dansuri latino, este o caragață cu unele mișcări dezagreabile chiar, deși, ea în mâini, are grație, dar cu picioarele prezintă o flendureală specifică unuia care pune patinele pentru prima oară în viața ei( da, ea, cu membrele inferioare, este într-o masculinitate de Iron Man). Tocmai ce-mi aduc aminte că mama verișoarei mele, (pentru mine, o superbă soră mai mică) care nu o lăsa să meargă cu bicicleta tocmai pentru că pedalele dezvoltă mușchii gambei sub formă de sticla lămpii bunicii. Mă aplecam asupra dorinței ei, o luam pe cadrul bicicletei și o duceam la frumosul ei iubit, câteva intersecții mai încolo, lăsând-o în grija lui. El o întorcea acasă, bineînțeles în alt cadru. Mai festiv, mai împlinit. De la cutremur, ea nu mai este. S-a rupt ceva în mine și în iubitul ei. Iremediabil…
Oare de ce dansurile italienilor nu se numesc “latino”, deși ei au fost cei mai latini de pe tot mapamondul? Sunt oare Spania și America de Sud cei care l-au adus pe Traianus pe tron și l-au trimis în Dacia Sandero până la Decebal în curte? Ce, noi cu “Sârba în Căruță” și “Giamparale” tot latino dansăm? “Constantine, Constantine” este un cântec napoletan? Mă întorc așadar, la berbecii noștri.
Yulia este o rusoaică talentată ca mai toată stirpea stepei ruse, iar Riccardo un italian cu pașaport american. Au făcut nunta în Italia, la Capri, printre stânci sfredelite de vremuri. N-au avut încredere în Moskova pentru că scutul de la Deveselu nu era încă montat.
Yulia este deținătoarea tuturor butoanelor din cămin și o face atât de ostentativ și-n dans, încât mă aștept ca ea să fie cea care sparge farfurii la draci. Riccardo doar să strângă cioburi, plângând neostoit. Mie-mi place ca femeia să împartă controlul cu partenerul, dar să o facă atât de delicat încât bărbatul să gândească că el a avut inițiativa cumpărării a două rochii și patru perechi de sandale. În aceeași zi și de la același boutique, pentru că ea, doar să fi spus, “ce frumoase sunt astea și ce bine le stă împreună!”
În dans, sunt foarte bine sincronizați, precum mobilul cu căștile bluetooth, acțiune pe care fetele o execută folosindu-se de priceperea bărbaților. Ca privire, Yulia are în ansamblu, ceva plăcut, neanmoins deloc docilă, spre deosebire de Riccardo, care mai are kilometri până acolo, în ciuda tocurilor care să-l înalțe până a-i fi de nasul Yuliei.
Vom trece, dragi copii, la nunta lor de anul trecut:
https://www.youtube.com/watch?v=Gj1WFu_Y9qQ
Rochia de mireasă PR Card N este la uscat pe felinar, acolo unde păianjenii pun puii la crescut. Numărul de cameră îmi place pentru că are ceva din mine. Prietenii știu de ce…
Yulia se ferește din calea rimelului, iar Riccardo se încheie la nasture cu stânga, deci eu n-aș fi bun pentru Yulia, de unde a și apărut un Hallelujah cântat cu trimitere directă. La rostirea jurămintelor, în spatele cuplului, sunt doi pezevenghi cu ochelari cu ramă albă și sticle colorate, achiziționați pe un leu din talciocul cu jucării rusești făcute în China. O să-mi spuneți că nici nu-mi pot imagina cât coastă acești ochelari, dar sunt convins că mumă-sa i-a luat și trenuleț, tot de acolo. Nu știu care sunt socrii, dar știu cine este sora Yuliei. Piscina este foarte pătrată și ascunsă. M-am obișnuit cu alte forme, dar vila este foarte veche și pentru că arhitecții nu cunoșteau decât dreptunghiul. Apa nu era cu chimicale, filtre pentru impurități, spoturi de noapte, scări de inox, dar avea tineri frumoși și musculoși pentru cules frunzele și privirile stăpânei locului.
Nu vă mai povestesc noaptea nunții pentru că ea s-a petrecut mult mai înainte.
Azi am fost la piscină. Ne-am așezat pe două șezlonguri libere, lângă două fete la fel. Una era demnă de privit, doar că era prea evident că cealaltă era folosită ca balast, pentru comparație. Dintr-un grup de bondari se desprinde unul omni-tatuat cu excepția retinei, pentru că medicul de familie îi interzisese locul. Scapă mobilul pe jos, îl ridică și nici măcar nu se uită dacă s-a spart. Asta înseamnă să fii baștan. Se apropie cu un pahar lung de băutură verde și rostește:
“De unde ești tu, păpușe?” “Din Pitești, vine răspunsul” Era clar că cealaltă fată nu se vedea, chit că el avea retina liberă de intarsii. “Aaaa, am auzit că din Pitești sunt fete foarte frumoase”. O replică inedită, în premieră mondială, folosită la turtit o fată de Pitești. “Tu de ce nu ți-ai luat un drink?”-întreabă fata deja turtită de la prima frază.
“Nu, pentru că mă așteaptă un Mercedes-Maybach model S 600, 390 CP, pe benzină, V 12 în parcare, păpușe”. Ea s-a ridicat repede și l-a rugat să-i lege sutienul. Fără pic de destoinicie, el l-a scăpat de vreo trei ori, cel puțin cât am numărat eu înainte de a-mi duce mâinile la ochi. Nu eu, Ilinca! Tot ea alesese locul, nu eu…
Am intrat în apă și i-am văzut plecând de mână. El uitase șă-și ia hainele, deși din slip, se scurgea o dâră de apă (precum un melc fără casă, doar cu mașină) pentru că a cumpăra o băutură verde trebuia să treci prin apă ca să ajungi la barul piscinei. Jur că mi-a fost milă de amărâtul de Mercedes, dar și de prietena piteștencei care rămăsese fără măcar o larevedere luată.
Pentru destindere, i-am luat Ilincăi o băutură verde la pahar lung. Ea l-a dat pe din două cu prietena piteștencei care rămăsese țintuită în șezlong. Nu știu dacă avea doctoratul luat, dar au vorbit mult, dintr-o solidaritate feminină în astfel de situații..
Mercedesul necheza din toți cei 390 de cai ai săi.
