Dec 23, 2018
Radu
Am 5 ani. Am o mamă inteligentă și perseverentă. Am obișnuit-o să-mi răspundă la toate întrebările. Eu acumulez și-i irosesc mult timp, dar mai târziu o să vadă ea că nu s-a străduit în van. Simt de multe ori că i-o iau înainte, că este doborâtă de iuțeala și memoria mea, dar nu pot sta înțepenit în peisaj, îmi trebuie mișcare, iar vina este a ei că m-a născut și frumos. Nu fac prostioare, am decența de a mă simți depășit, dar numai când dorm, pentru că atunci, mintea se preocupă să-mi clădească vise în emisfera stângă, dar îmi lasă și un răgaz minuscul pe partea dreaptă ca să învăț steagurile,iar aceste porționări sunt la latitudinea mea, chit că compasul geofizic mi-o ia cu o milisecundă înainte.
Deocamdată nu mă simt geniu, nici măcar unul mic, acumulez cunoștințe pentru a mă debarasa de capriciile lăturalnice ale imundului cotidian și a le face loc științelor exacte și parapsihologiei pe care nu le poți cuantifica găsindu-le decorticate până la miez pe Google.
Am și ambiția de a descoperi sufletul pereche, nădăjduiesc că trecând prin mai multe tentative voi găsi urmele frumuseții și istețimii într-o ființă unică, ireală, care să mă aștepte pe blana de urs din fața șemineului, cu calculele mele, pe care, să le și înțeleagă. În fapt, toate aceste strădanii se descoperă la un covrig și-o bragă la Drăgaică.
Am să mă căznesc să deslușesc și mințișoara ei. La urma urmei, cineva trebuie s-o înfăptuiască și s-o pună într-o formulă universal valabilă pentru jumătățile voastre.
