Jun 15, 2019
Stop Wasting Your Life
Și ce atitudine să iei? Credeți că miliardarului i-ar fi plăcut să fie așa de împlinit financiar, dar golit de fericirea unei mame care a născut? Credeți că omului i-ar fi plăcut să fie maimuță? Să se lupte cu mamuții și să umple peștera de carne pe un an?
Valul te duce, pentru că și el caută împlinirea, oceanul. Nici eu nu mi-aș fi dorit să fiu val și să formez oceanul acesta din toate limbile Pământului. Sunt acei 10% care sunt țărm și spre care am tinde, dar ne lovim ca de stâncă și ne întoarcem ca pensionari, cu nepoții în brațe, poate ei vor avea mai mult noroc. Reflectăm cu branula în dosul palmei și ne spunem, seara, că degeaba au născocit latinii “carpe diem”. Uite, astăzi am reparat o țeavă și am fost la pâine. N-am văzut nici brutarul cu zâmbet spre cuptor și nici cumpărătorul cu coșul zilnic de alimente debordând.
Cea mai fericită zi este când primești cartea de identitate. Este păcăleala supremă. Îți imaginezi că restul va fi ca în copilărie și adolescență. Te uiți, tot la zece pași, în drumul spre casă, cum poza începe să se întunece și îngălbenească. Dai vină, că nah, n-ai pe ce altceva, pe hârtia făcută de AGFA în dorul Lelii. Începe școala adevărată, încep examenele, începe facultatea, sau altă meserie. Orele suplimentare se suprapun ridurilor. Începe neglijența și o compari cu a celorlalți. Rutina își croiește plictisitoarea navetă între bornele fixate de cei cu o treaptă mai sus. Compari pensia cu inflația și o vezi cum pâlpâie.
Regretul că n-ai făcut ceva care să reprezinte o notabilitate îți dă putere să accepți cu stoicism branula.
Învățăm ceva din acest clip?
