Jul 25, 2019
Anastasia Tyurina
Acest bibelou însuflețit, la 7 ani, cântă la balalaikă de parcă respiră. Dacă i s-ar da voie, ar putea dirija toată orchestra numai dând din căpșorul acela zulufat. Voi știți că ador fetițele, care beneficiază de candoare începând de pe la un an. Ele cresc, le crește și candoarea în paralel cu personalitatea care va cheama la supunere nu peste mult timp. Mototoii ascultă în primele stadii de viață, însă cu vârsta, găsesc o putere exterioară care se opune tacit, doar când ele ne permit.
Când aveam 7 ani știam tabla înmulțirii pe degete. Când depășeam 10, aveam boabe de porumb copt în buzunar pe care mi le termina Arhimede, așa încât am fost nevoit s-o învăț pe dinafară.
Știu că sunt 8 note muzicale, din care, una se repetă sus, față de cea de jos, care nu se repetă. Înlănțuirea lor și tempo-ul îmi dau de furcă. La Muzică cântam cu clasa, însă terminam după ei, devenind un soi de solist tocmai pentru a marca protestul meu față de cântecele patriotice. Profesoara de Muzică, tânără și frumoasă, mă dojenea sporadic, dar gândul ei de bază era la profesorul de sport care a luat-o de soție. Eventual…
Cum poate această minune mică să țină minte secvențialitatea notelor este un mister. Darabana zulufilor dictează tamburina și celelalte balalăici.
Impresionante 4 minute din viața mea.
