search
top


Ship Wreck

Ana Maria se foia pe fotoliu oftând de parcă ar avea lecții multe.
-Tati, eu n-am vorbit niciodată cu un extraterestru și ni s-a dat să facem o compunere pe această temă. Dacă tu vrei să dai seamă la școală de ce m-am dus eu cu tema nefăcută, atunci ești invitatul meu. Cred c-or mai fi colegi în situația mea, dar n-aș fi așa de sigură. Dar dacă sunt singura? Dar dacă chiulesc? Intuiești cumva reacția mamei?
Argumentul suprem fiind lansat, nu aveam cale de întors.

De vorbă cu un ET

Am prins un ET în grădina din spatele casei. Îmi mânca florile, chiar și trandafirii cu spini cu tot. Ce fel de cerul gurii au ei?! Eu, și apă minerală dacă beau, mă înțeapă câteva ore și scâncesc la Tati în brațe, chiar dacă-mi trece de el strâns ținându-mă . Am aflat mai târziu că ET-ii cu asta se hrănesc. El, când duce flori la iubită, ia un buchet mare cât o anvelopă de tractor. Este o delicatesă și se găsește la Alimentări comuniste de cartier.
Mi-a vorbit prima dată în engleză stâlcită. Na, de la atâtea flori…
Ca să-i curm chinul, am reluat în română, pentru că engleza nu are atâtea nunanțe, subtilități și înjurături ca româna colocvială cocălărită.
– Cum te strigă și de unde vii?
– Mă cheamă Ship Wreck, Cu S mare și W mare. Vin de pe Tărtăcutsia. Acu 2000 de ani, veni la noi un dac cu covoare oltenești. De la el învățai româna, care deveni limbă oficială, dar nici pe departe nu avurăm atâția agramați ca la voi.
– Pe mine mă cheamă Ana Maria cu A mare și M mare. Vin dintr-o iubire. Dar cum ai vorbit cu dacul de acum 2000 de ani? Iubita ta e tot așa urâtă ca tine?
– La noi, anii se măsoară din mie în mie. Eu luai un charter acum 4 ani, dar nu mă plictisii cu cele 7 prietene ale mele. Jucarăm șeptic în fiecare interval. Am câștigat mereu. Iubitele mele sunt mult mai urâte ca mine, dar cu cât ești mai urâtă, cu atât valorezi mai mult. Așa stabiliră parlamentarii noștri. Pentru noi, tu ești prea frumoasă ca să valorezi ceva. Te-aș lua totuși la noi câțiva ani de-ai noștri. Poate în zborul intergalactic se inversează percepțiile tărtăcuților și în câțiva ani de zile, tărtăcuțele vor intra în sol, de rușine.
– Tărtăcuțele voastre se machiază?
– Da, cu cremă de ghete neagră pentru un plus de savoare. Fiind de tinichea, se demachiază cu o lavetă de bumbac și parafină. Ce-i nostim e că într-o zi, îmi făcură toate șapte o tocană de piulițe și prezoane în care puseră din neatenție niște cremă de ghete în loc de țiței și flori de mătrăgună. Alunecară toate cu clinchete tăcute ca în camera de combustie internă. Cred că ți-ar plăcea și ție.
– Doamne ferește, eu nu mănânc din delicatesele făcute de Comma, de ce-aș gusta o șaibă flambată? Voi dormiți? Vă temeți de ceva de pe la noi?
– Noi nu dormim. Dacul cela venit de pe la voi, doarme și scoate un sunet de motor turat, în rest, nimeni nu doarme. Fiind de metal, pentru a ne aduna, purtăm cu noi magneți cu diferite intensități în funcție de scop. Ne e frică de niște conaționali de pe aici. Suntem metale rare și s-au nărăvit la noi.
– Aveți copii?
– Avem, pentru că intră numai 19% material. Avem ateliere speciale de sudură cu nozocom care eradichează nozocomialele, voi văd că nu aveți. Ne înnoim, pentru că de la o vârstă începem să scârțâim pe stradă de duduie planeta. Participă și prietenele. Nu toate. Le e frică să nu le ia flama. Ne mai vedem?
– Sigur, stai să-l întreb pe Tati!
– Mulțumesc, urâto!

2 Responsesto “Ship Wreck”

  1. CristAl says:

    Ce conversatie spumoasa intre micutza,isteatza pamanteanca si un ET
    Am ras cu lacrimi !
    Mai vreau !
    To be continued !

  2. CristAl
    Așa vom face. Să vorbesc cu învățătoarea.

Leave a Reply

CommentLuv badge
top
%d bloggers like this: