search
top


Mind Wreck

Citeam în fotoliul din living, o carte. Era “Capitalul” lui Marx, din nou, plin de revelații despre subiecte ce nu fuseseră vreodată în atenția mea. Trecusem peste ele. Câtă profunzime în omul ăsta! Eram atât de pătruns de înțelesul frazei încât nu am realizat că citeam scorțosul tom ținându-l invers. Frazele curgeau în sensul spre înapoi în vremuri cam de mult apuse.
Ușa s-a dat de perete, iar mânerul ei și-a lăsat amprenta în rigips. Pentru astfel de eveniment am pregătit o cutie cu chit alb de lemn și un șpaclu de-o finețe și elasticitate exagerate. Mi-e milă să găuresc pardoseala de marmură de Carrara pentru a instala un banal opritor de ușă.
După ce mi se așază în brațe, cu tot cu rucsac, boțindu-mi halatul fin de mătase și “Capitalul” de Marx, Ana Maria mă pupă pe frunte ( unde simte ea că-mi stă inteligența, față de maică-sa care crede că oriunde altundeva) și glăsuiește:
– Tati, toată clasa ne-a felicitat pentru compunerea cu Ship Wreck, iar copiii au cerut să continuăm discuția cu el. Doamna învățătoare nu a crezut că tu ai conceput compunerea și, după stil și prostioare, este leit atitudinea și concepția mea. Mă roagă să continui și s-o transpun pe intra-netul școlii, ca să constituie un exemplu și pentru cei mai mari care să descopere cu ce fată isteață sunt ei contemporani.
– Ana Maria, mai întâi te dezbraci, pui totoșii de casă și treningul de pilates, te speli pe mâini, o rogi pe Comma să-ți pregătească o supiță și apoi mai vorbim cum să-mi dictezi tu compunerea.
– Tati, am glumit. Numai eu știu că tu ai făcut compunerea, dar să nu-i dezamăgim pe copii. Doamna învățătoare a zis că va anula ora de Mate de mâine și o va dedica citirii și analizării compunerii mele. Nu mă dezamăgi tu pe mine!

Cu toate comenzile executate concomitent și în ciminute, Ana Maria s-a instalat cu tableta în brațele mele pentru a transpune compunerea și a adânci îndoiala asupra a cine a scris-o: ea, eu, Ship Wreck?

Compunere originală în stare continuată:

Cum era de așteptat, Ship Wreck stătea în fundul curții, nerăbdător să ia la depănat lunga sa existență pe Tărtăcutsia.
– Es double You, ce știți voi despre istoria Universului? Cum a apărut Soarele acum 8 miliarde de ani așa cum spun oamenii noștri de știință? Nimeni n-a luat o mostră de rocă ca s-o supună unui test cu carbon radioactiv pentru a-i afla vârsta, așa cum a declarat o blondă pământeană că se va duce pe Soare numai noaptea, când acesta nu mai este așa de fierbinte. Înțeleg că Pământul nostru are numai 4 miliarde de ani și că-i rupt din Soare și alta nu, așa cum e rupt Tati, din ce-l cunosc eu. Ce a fost înainte de 8 miliarde de ani? De unde-i neantul ăsta din capul meu? Voi ce știți?
– Ei and em, mă lași și pe mine să vorbesc un pic? Iubitele mele, chiar de-ar vorbi toate odată, n-ar avea debitul tău. Observai că pământencele pun multe întrebări, dar nu așteaptă răspunsul.
Nici savanții noștri nu reușiră să treacă de cele 8 miliarde de ani. Încă studiază Nimicul de dinainte. Fură descoperite sporadic câteva rămășițe ale Omului de Tinichea, de dinaintea descoperirii metalelor nobile.
Pe noi ne preocupă major altceva. Vrem să creem un dispozitiv de schimbat destine. Fiecare să aibă cu sine un gadget personalizat care, cu un singur click, dacă nu-ți convine ceva, să poți să te întorci cu câțiva ani în urmă, totuși cu o limită de maximum vârsta posesorului. Până acum s-a reușit numai cu 50 de ani în urmă, ceea ce este foarte puțin față de media noastră de vârstă de 10.000 de ani.
– Tu câți ani ai, Ship?

– Eu nu mă născui încă. Dădui gadgetul peste cap când mă jucai în cadă.

– Să nu crezi însă că viața la noi este numai miere și cremă de ghete. Afară, temperatura medie este de minus 72 de grade. Ne încălzim numai cu instalații eoline. Vântul bate cu putere la noi, nu ca la voi, numai prin buzunare. Inventarăm și instalații solare, dar suntem prea departe de Soarele nostru care se numește Plasma Sanchi Donut, pe scurt, PSD.
Venirăm aici pe Pământ să vă oferim instalații solare foarte eficiente în
schimbul unor resurse de metale rare din munții voștri ce aur poartă. Minereul îl luăm ca atare, brutto, și vom folosi asupră-i, metoda cianurării doar la noi acasă, în curtea Primăriei. Nu avem probleme cu cianura, noi o bem ca energizant. Fetele noastre țin pasul cu moda și-și suflă pe piele pulberi de aur, platină, tungsten, în ateliere specializate, unde, sub lumina neonului, sunt și mai urâte. Ți-e mai mare dragul să le vezi poleite ca o ciocolată Lindt. Apropo, în așteptarea ta, mâncai o ciocolată din asta. Bună tare. O să iau și eu câteva containere să am pe drum pentru iubitele mele. Imi scăpară câteva bucățele pe jos. Un cârd întreg de furnici ( noi le spunem icinruf, pentru că la noi merg cu spatele) tăbărâră pe ele. Nu se lăsară pe tânjală până nu consumară toate pătrățelele, ba mai duseră câteva și celor nevoiași din cuib. Aștia nu ies din cuib, la muncă. Așteaptă lucrătorii de mușuroi service. Și totuși, nu văzui nicio furnică răsturnică în iarbă cu glicemia mărită.

Negociatorii noștri tocmai asta discută în aceste momente. Cu instalațiile noastre solare, o să ajungeți cum este la noi cu caloriferele subvenționate, iar căldură o să aveți din părți nebănuite.

Trebuie să plec acum la aeroport. Mă duc s-o ridic pe una din iubitele mele, Mind Wreck, pe care o trimesei împreună cu celelalte în Siberia, Strâmtoarea Bering, la spa. Clima este acolo cam ca la noi. Prin părțile astea însă, ele suferă de căldură și li se cam topește fludorul pe la încheieturi. Abia aștept să le văd cum s-au oxidat de urât.
Am plecat. Pa, Ei and Em, urâta mea. Să nu uit să-mi iau magnetul pentru Mind Wreck. Vorbim la viitoarea compunere.

9 Responsesto “Mind Wreck”

  1. TEODORESCU ANA says:

    Buna dimineata,
    Am citit cu placere povestea ta cu Ana Maria..Felicitari , ai umor si talent la scris..

  2. ANA- M-ai binedispus cu binedispunerea ta. Nu te uit eu…

  3. Cristal says:

    Ei,am schimbat registrul, deja filozofam…putin cam mult pentru varsta Anei Maria, ori a crescut,ca Fat Frumos intr-un an cat altii in zece, sau ca in calatoriile interstelare SF unde nu exista, ca pe Terra, timp si spatiu.Inca un exemplu al relativitatii timpului care se dilata sau se contracta in functie de perceptia fiecaruia, fenomen mai lesne de explicat la nivelul dimensiunilor subatomice a cuantelor.Poate dintr-una din acele dimensiuni paralele a aparut Ship Wreck.Pe Pamant noi le numim imaginatie,sau fictiune, fiindca sunt manifestari imateriale, care apartin universurilor subtile, volatile, sunt si nu sunt simultan. Cu aceste vehicule fara propulsie hidraulica calatoreste Ship printre universuri, in modul cel mai simplu si poate fi simultan in mai multe dimensiuni…Desigur, Ana Maria abia asteapta sa-i afle secretele lui Ship si ii soarbe cu nesat de pe buze povestile mileniului 3 presarate ici colo cu amintiri din materialismul dialectic fara de cunoasterea si intelegerea profunzimilor caruia n-am putea face saltul intr-o noua paradigma.

    O poveste interesanta, poate nu atat de savuroasa ca prima, insa, cu certitudine,
    plina de intelesuri.
    Inca o data, felicitari !

  4. Cristal- ideea inițială a fost să le dau o compunere mai sofisticată pentru a renunța la a mai cere continuări peste continuări. Efectul a fost invers decât cel scontat. Mi s-a cerut de către toată clasa să continui în stilul consacrat de a coborî la mintea lor, la percepția lor de îngerași cu suflete și înțelegeri pliate pe gradul lor de ingenuitate. Sunt convins că odată cu vârsta, voi ajunge și eu la acest comportament și percepție. Până atunci, doar mă prefac până a se constitui ca realitate diurnă. Iubesc cu nesaț rasa umană, cu osebire primii lor pași și vorbe. Mulțumesc pentru aprecieri

  5. Cristal says:

    Chiar ma intrebam de unde-ti vin ideile.
    Din neant,ele sunt deja acolo, in campul cuantic,mentalul colectiv sau acasha,cum vrei sa-i spui, vin si ne bombardeaza creierul prin forme gand, dar…
    Nu toate sunt gandurile noastre, cert este, insa,ca ele stiu si vin acolo unde se afla o intentie, suportul pe care se muleaza.
    “La inceput a fost cuvantul si cuvantul a fost Dumnezeu” conform genezei din scripturi.Scrieri vechi din vremuri stravechi dedicate hominizilor inzestrati cu rudimente de forme gand.Poate unii m-ar condamna la erezie,caci inchizitia n- murit, a capatat doar forme mai sofisticate, in concordanta cu vremurile pe care le traim azi. Totusi,indraznesc sa continui, ca un umil traitor ajuns in mileniul trei (sper, nu si
    ultimul),inzestrat cu o alta perceptie a realitatii si o gandire ceva mai aeriana, multumita exploziei de informatie raspandita gratie tehnologiilor de comunicare avansate la indemana oricarui muritor de rand, deci,indraznesc sa glasui ce-mi trece prin gand mie, acum si anume ca la inceput a fost gandul,apoi intentia codificata in cuvinte ca”Fiat Lux” si se facu lumina care s-a raspandit din generatie in generatie devenind mai imbogatita de la o generatie la alta.
    Gandul este energia cea mai puternica din univers, dar fara intentie si fara actiune n-ar valora decat atat cat valoreaza un cuvant banal pe o hartie ingalbenita de vreme,cuvintele fiind si ele, ca hartia, perisabila, precum cele insirate de mine aici, efemere strafulgerari de forma gand.
    Citindu-ti recenta povestire “Mind Wreck” mintea mi-a luat-o pe campii de gandurile care m-au napadit, de amintiri dintr-o altfel de copilarie fara tablete si multitudinea de device-uri de acum, cand ascultam basme cu Greuceni care cresteau intr-un an cat in shepte si cu Feti frumosi cu palosh vartos si cai ce mancau jaratec si fugeau mai tare ca vantul si mai iute ca gandul, prefigurand viitorul in care copii ca Ana Maria mai inteligenti decat multi dintre semeni de varsta noastra,calatoresc in astral cu nave gand, pana in cele mai indepartate colturi ale universului, virtual, desigur.
    Ce basme de Ispirescu, Fratii Grim sau chiar Joule Verne care ne aprindea noua imaginatia cu ocolul pamantului in 80 de zile sau calatorie pe Luna…
    chestii plictisitoare. Matrix este azi in top-ul preferintelor copiilor nostri si, recunosc, chiar a unora dintre noi, ceva mai copti.
    Minti stralucite din toate domeniile au rasarit pe meleagurile noastre, multi au lasat ceva grandios in gandirea universala:Eminescu,Blaga,Vlaicu,Aslan,Paulescu,Tesla,Coanda, doar cateva nume cu rezonanta in intreaga lume.
    Altii au lasat cel mult urma pasilor lor grabiti spre alte continente.Nu-i nimic rau sa aspiri spre lumi mai avansate, sa ai contact nemijlocit cu tehnologii de top, au facut-o si alti inaintasi, dar au lasat ceva de folos intregii lumi.
    Poate nu e locul potrivit aici sa fac apologia chibritului, cum ar spune unii dintre dragalashii carcotasi nelipsiti, dar Ship Wreck si Mind Wreck m-au condus cu gandul la viitoarele calatorii interstelare cu nave simple dar mai iuti ca gandul, ca-n povestile noastre, si, daca se poate, nepoluante, ca altfel ne taxeaza dna. primar Firea.
    Au existat si in secolul XIX tineri stipendiati care au studiat in strainatate si au adus tarii renume.
    Printre acestia Henri Coanda, inainte de a fi aeroport dragi copii, a fost un inginer, savant si fizician renumit care a studiat la Paris in domeniul aeronauticii, a descoperit efectul care-i poarta numele si a construit primul avion cu reactie.Desigur, cercetarile si experientele facute de el erau foarte costisitoare si , dupa cum marturisea unui ziarist care-i lua un interviu savantului, la un moment dat a ajuns, cum s-ar spune, la fundul sacului. Si atunci ce ati facut ? intreba ziaristul. M-am apucat de scris. Ooo, da ? Stiu ca sunteti inginer,fizician, inventator, dar n-am stiut ca v-ati apucat si de scris. Ce ati scris ?Adevarat, m-am apucat de scris… parintilor, sa-mi mai trimita niste bani.

  6. Cristal- M-ai năucit cu comentariul tău. Eram în drum spre Uranus, stăteam în capsula mea, indiferent la meteoriții care se izbeau de învelișul protector, desfăcusem un Twix și goneam un țânțar care se urcase cu/pe mine. Era și el un suflețel care mă însoțea și se spune că țânțarii nu mor în spațiu și nici pe Terra, ba trăiesc și-n vidul emisferelor de Magdeburg. Nu știu dacă sunt aceeași, sau se schimbă în vestiarele existenței. Oricum, gândul meu deja ajunsese oriunde departe, dar înclinația mea spre conservatorism a ajuns la concluzia că tot mai liniștitor este să călătorești cu un covor pe pilot automat. Ai vreme să vezi imperfecțiunile spațiului interstelar și sufletele plutitoare ale celor ce nu ne mai însoțesc.
    Am decis să fac cale întoarsă, cu scârțâit de frâne, și să citesc, cu o cuvenită aplecare, asupra comentariului tău plin de înțelesuri și povețe. Să cobor cu picioarele pe Pământ, cum ar spune Marx. Mulțumesc pentru timpul dedicat mie, mândru posesor de Ana Maria, așa o fiică minunată.

  7. Cristal says:

    Putin cam plictisitor de lung comentariul meu.Sper ca nu te-a apucat somnul si ai ratat finalul menit sa smulga un zambet cititorului, dupa o asemenea polologhie, sau poliloghie,cum obisnuia sa ne tachineze profesoara mea de limba si literatura romana Ely Baraschi, sotia sculptorului Constantin Baraschi, o mare admiratoare a lui Eminescu, o doamna distinsa, frantzuzita, de o frumusete statuara, care nu avea niciodata un stilou la indemana cand intra in clasa, iar noi ne buluceam toti sa-l oferim pe-al nostru stiind ca va pastra imprimat pe ebonita lui, inca multe zile, parfumul raspandit discret in urma-i, spre disperarea pedagogelor si profesoarelor Liceului de fete, de fapt Scoala Centrala care avea la etaj un internat de fete…amintiri dintr-o alta lume, dintr-un alt secol, cand elevele purtau obligatoriu bentita alba pe cap, uniforma si matricola cu sigla scolii. Ce vremuri, ce profesori dedicati acestei ocupatii nobile de formare a generatiilor ce urmau sa le preia stafeta in invatamant sau alte meserii ori profesii din campul muncii,viitorii contribuabili la pensiile lor. Divaghez. Asa mi se-ntampla cand incep sa scriu, ma ia apa si nu pot sa ma impotrivesc valului care ma poarta prin alte lumi.

    Mii de scuze, este doar blogul tau si nu-i prea frumos ca-ti ocup spatiul care nu-mi apartine. Daca ma mananca limba ar trebui sa tastez pe blogul meu,dar nu-l mai am.

    Multumiri pentru cuvintele frumoase, astronavigatorului.
    De ceva timp navighez si eu printre astre, incercand sa le aflu secretele, caci informatia este peste tot incastrata in amprentele noastre, in palmele noastre, pe chipul nostru, nu numai in ADN-ul nostru, precum in cer asa si pe pamant,cum zis-a Hermes Trismegistus,
    legendarul alchimist din Alexandria,considerat si inventatorul scrisului, limbajului, magiei si astronomiei.
    Planeta catre care se indrepta capsula in care te-ai inchis,Uranus este o planeta care poposeste cam 8 ani intr-un sector al hartii noastre astrale natale.In mod imprevizibil, exploziv vestind schimbari radicale, rebeliuni,lovituri de palat, rasturnari de situatii, iar cand se plimba printr-un semn de pamant cum este Taurul, ca acum,se zguduie pamantul sub picioarele noastre, facand sa se clatine toata fauna in mijlocul careia ne purtam zilele.
    In astrologie, aceasta planeta guverneaza semnul Varsatorului, care marcheaza era in care se pare ca am intrat deja cu ceva ani in urma.Fiind un semn de Aer, guverneaza mintea,gandirea,cumunicarea si mijloacele de comunicare, tehnicile de varf si inventiile in domeniul transportului si comunicarii, in special.
    Romania s-a nascut sub semnul Varsatorului… mai este cazul sa ne mai miram de toate intorsaturile prin care a trecut de-a lungul istoriei, sau de explozia internetului din ultimii ani ?!

  8. Cristal- Până m-oi lămuri eu cum se stabilesc semnele planetelor, eu știu că sunt semn de Soi și nu-mi plac nedreptățile, cu alte cuvinte, sunt un Soi rău pentru cei ce le produc. Tu, pentru că-ți jertfești atâta timp cu cometariile, presupun că ești de Foc și nu-i rău deloc.

  9. Cristal says:

    Pana te lamuresti tu cum e treaba cu “semnele planetelor”, pot sa-ti spun eu cate ceva.

    Esti Sagetator, semn dual, jumatate cal, jumatate om cu arcul incordat si o sageata mereu intreptata in sus. Jupiter alias Zeus la greci este guvernatorul sau si da, este justitiar si aventuros,atras, cum altfel, de frumoasele pamantence.
    Eu sunt Leu,la fel ca Sagetatorul, semn de Foc,iar Soarele alias Apollo la greci, este guvernatorul semnului meu, ma aprind, dar nu atat de grabnic si impetuos ca Berbecii, care fac parte din aceeasi triada a semnelor de Foc.
    Leul este un semn fix,greu de extras din zona sa de confort si nu se aventureaza decat atunci cand vanatu-i ajunge sub nas, la un clic distanta inhataindu-si victima dintr-un salt, fara a-si irosi energia. In schimb Sagetatorul este un semn mobil, mutabil,iubeste aventura si ii plac provocarile, poate nu in aceeasi masura ca Berbecul si nu este bataios, agresiv si imprudent ca acesta.

    Ma opresc,e tarziu, noapte buna.

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: