Feb 21, 2020
Tini 2
– Tati, o fetiță, azi la școală, să știi c-a plâns. Nu-i place că pe toate tărtăcutsele tu le faci din metal și cu colțurile buzelor în unghi drept. Unde s-a mai văzut pe Pământ așa ceva? Uită-te la buzițele mele cât sunt de arcuite frumos. Nu ziceai tu că le am ca ale mamei mele?
Știu Tati, colega asta este o miorlăită. Încă vine la școală cu păpușa. În clasa a III-a? Dac-o întrebi de ce, răspunde că suntem toate rele și că găsește alinare doar în păpușă. În primul an, am încercat să țin locul păpușii, dar pe fiecare zi ce trecea, vedea că toți băieții îmi cereau prietenia, iar eu mă împărțeam cu greu tuturor solicitărilor. Am încercat de multe ori să emancipez cu ea. Era închisă în sine de fiecare dată.
– AM, nu trebuie să mă convingi tu pe mine că poți ține locul unei păpuși. Tu chiar ești o păpușă din născare. Un picuț afurisită, dar să vedem cum evoluezi. Se spune corect empatizez cu ea. Nu ai cum să te emancipezi cu ea, deoarece deja știi totul pentru acest stadiu al vieții tale. Nu ai nici cum să evoluezi în miorlăială. Ești pisicoasă conform rețetei. Unde ai văzut tu pisică să latre?
-Haide Tati, hai să construim o compunere care s-o îmbuneze și pe miorlăita noastră!
– Treci aici, în brațe la Tati și tastează într-un iureș, așa cum te-a învățat mama!
Compunere
Tini Wreck era în grădină, cocoțată într-o magnolie căreia îi mânca florile. Copacul era plin, tocmai înflorise. Tati fusese inspirat să aducă la sădit această magnolie care crescuse ca din apă. Eu, în lipsa mea de experiență, insistasem pentru o magnolie bonsai. Tini ar fi rămas flămândă cu o singură floare mov cu irizații roz, ca două palme reunite într-o rugăciune pentru a-mi fi bine cât trăiesc.
– Presupun că tu ești Tini. Ești singură aici?
– Nu, l-am rugat pe Ship să caute un Paulownia prin toată grădina ta. Florile acestui copac țin bine de foame. Am cam răbdat în Strâmtoarea Bering. La ei nu cresc copaci. Am găsit niște conserve de salcâm. Noi fetele am luat tot stocul. S-a mirat tare vânzătoarea și și-a oprit și ea o cutie. Reminiscențe ale trecutului. Noi am mai fost pe Pământ acum 10.000 de ani. Strămoșii noștri au fabricat aceste conserve în caz că mai trecem pe aici. Le-am luat ieftin. Mâine expirau. N-au apucat…
Aaa, uite-l și pe Ship Wreck! Măi tu bărbate, n-ai găsit Paulownia? Ce te faci tu cu mine, Ship?
– Am găsit unul mărișor, dar n-a înflorit încă. AM, văd că ai cunoscut-o pe florista mea, vreau să zic, fomista mea. Venim și la anu’ viitor. Stiu că Paulownia crește la voi cam cu 4-5 metri pe an. Este un copac foarte roditor. Am să iau și la noi o floare, poate reușim să avem o plantație care să-i bucure pe turiști. Dacă nu reușim, tu vei fi floarea noastră, Floare Albastră, exact așa cum te văz și mă vezi. Ce părere ai de Tini? E sprintenă și săritoare din pom în pom. E tânără. Are doar 3.500 de ani. Mai are de învățat.
– Bună să-ți fie inima, Ship Wreck! Îmi pare rău că Tati nu a cumpărat o Paulownia cu eliberare lentă. Tini, ce piele strălucitoare ai, parcă-i suflată cu aur.
– Nu, nu-i suflată, este aur plin. Noi, cele tinere, avem această carnație de la naștere până pe la 8-9 mii de ani.
– Așadar, sunteți tare valoroase!
– Nicidecum! Doar aici pe Pământ, altfel, la noi, valorăm doar câteva parale. Altele sunt calitățile noastre pentru care suntem “vânate”, ca să zic așa între ghilimele care nu se văd. Înfățișarea nu prea contează. Când iubim, noi nu ne dezbrăcăm, doar ne dezvelim sufletul care intră intr-o rezonanță numai de Ship-ul tău percepută. Un Sans Culotte clasic. Ship, l-ai lăsat pe Ship pe navă să-l îngrijească pe Ship?
-Tini, sunt mai mulți Shipi cu voi?
– AM, la noi, pe toți bărbații îi cheamă Ship.
– Și cum îi deosebiți?
– Al meu este puțin îndoit la un colț de bazin de la o încăierare pentru inima mea, într-un mall cu cafea. Să-l vezi pe celălalt! Este și acum în Service… Se mai întâmplă… Tot ei se împacă, pentru că piesele de schimb sunt din abundență și sunt subvenționate de Primărie. Mai un molar, mai o antenă, mai un senzor de parcare. Vrei o inimă frântă înlocuită? Ei, asta te costă din buzunar, pentru că trebuie umplută cu multă dragoste care se fanează de-a lungul anilor.
– Ship, tu ți-ai înlocuit inima vreodată?
– O singură dată, când Tu-Ți Wreck s-a dus după un Ship care avea o căruță Brabus-Buderus, un fel de Mercedes de la voi cu 500 de căluți înaripați. Le-am dat apă cu mei și au părăsit Galaxia. Stăpânul lor și-a făcut o piramidă nazală pe Steaua din Ghencea. Restu’, fiecare din cele 7 mi-a fost fidea. Nu le poți avea pe toate în viață. Mai lași de la tine. Prisaca e plină de albine lucrătoare care ți-ar aduce lapte și miere online.
Ce-as mai putea spune ?
Pe mine m-ai pierdut…
Nu prididesc sa tin ritmul imaginatiei tale sincopate, nu stiu unde vrea sa ajunga, m-am pierdut pe drum.
Deh, sunt de moda veche, imi place forma, insa plina de continut,actiune, mult umor si, da,un strop de fantezie, pour la bonne bouche.
Dar prisaca mai are inca ceva albine lucratoare,supravietuitoare, gata gata sa livreze online numai lapte si miere, precum frumos grait-a Zarathustra.
P.S.din seria conversatiilor cu un E.T.mi-a placut mult prima, ship wreck.Un inceput promitator.Mi-am dorit continuare, insa, din pacate, nimic din ce a urmat nu mi-a transmis aceeasi stare.Sorry.
Asa ca am recitit si rascitit cu placere prima conversatie cu Ship Wreck, incomparabil mai spumoasa ca celelalte.Mi s-a parut cea mai inspirata. Parerea mea.
Cristal- este încurajator că 20% dintre compuneri le-au caftit pe celelalte 80%. Uneori, compozitorul este copleșit de dulceața Anei Maria și și-ar dori să-și pună deoparte din energia debordantă, doar pentru a-i dedica în întregime toată admirația. Inspirație în a scrie o caterincă, mai găsești prin șifoniere exfoliate de furnir, dar a-i sorbi unei ființe iubite toată căldura ochilor, îți pare ceva insuficient pe Pământ, iar timpul acesta nu se mai întoarce odată dus. Pentru Alin, contează ce simte pentru fantastica sa ființă, iar plasticul din cotidian este precum culoarea unei ghete: are menirea mărginită doar la a se asorta vremelnic. Liniștea de după masa de seară, pupătura pe pomeți, amenajarea părului lung pe pernă, de parcă mai era nevoie, fruntea mângâiată fără umbră de dojană și înghesuirea plapumei spre spinăruie împotriva Elfului de sub pat, acestea sunt ingredientele pentru Alin de conviețuire într-o pace demnă de viață.