search
top


Nina Tărchilă

Nina Tărchilă publică un text de o candoare care te poartă cu binișorul, la început, doar să admiri femeia, ca mai apoi să-i savurezi feminitatea și, iremediabil, să te îndrăgostești când aveai toată deschiderea dacă n-ai făcut-o la grădiniță. Mie mi s-a întâmplat și de atunci sunt veșnic.

După ce citiți acest superb portret al femeii de veacuri, lansez un comentariu pe care n-aș cuteza să-l public pe pagina dânsei de Facebook:

“Există un farmec care nu ține de culoarea ochilor sau a părului, de perfecțiunea dimensiunilor trupului sau de haina care-l îmbracă. E o dulceață a firii, o candoare nedefinită în unduirea molatecă a șoldului în mers, o căldură a privirii, a glasului și-a gestului, o graţie pe care nicio femeie nu şi-o poate fabrica – o are sau nu – atât. Și astea-s lucruri care rămân vizibile și dincolo de vârstă, e un gen de feminitate nevindecabilă, o delicateţe a firii, o putere de seducție fără sfârșit a femeii-Femeie. Cu asta te naști – nu vine din educație și nici din voință, nu le găseşti nici în trusele de farduri, nici în saloanele de înfrumuseţare. Cel mult poți să le descoperi în adâncul tău, să le înțelegi, să le folosești spre a semăna lumină, să fii conștientă că poți aduce fericire cu un zâmbet, cu o atingere ca de fluture, să știi că poți pedepsi cu o privire, să știi că poți iubi până la marginea lumii dar și că poți uita la fel de adânc dacă trebuie. Să știi să trăiești după sufletul tău de pasăre cântătoare. Şi să mai ştii că nimeni şi nimic nu te poate dezbrăca de tandreţe, de căldura zâmbetului şi-a sufletului, de ceea ce eşti în esenţa ta. Nici trecerea timpului, nici oamenii. Farmecul ăsta poate fi dăruit, împărțit cu ceilalți dar pierdut … niciodată!”
Nina Tărchilă

Iată ce am dobândit eu în interacțiunea zilnică, că doară nu sunt pustnic:

Culoarea ochilor sau a părului, de multe ori, ține de incompatibilitate. Ai văzut, pe drumul de până aici, alte culori și ți-ar plăcea să le combini: albastru cu blond, verde cu brunet, negri cu bucle. Vedem altfel dimensiunile perfecte ale trupului, un pic mai mult aici, mai cambrăm pe colo, iar când am ajuns la tabloul ideal, intervine pictorul celest cu o tușă impresionistă, schimbă fruntea și coapsele, apune Luna și lasă numai Soarele la luminat panoul de fundal, pentru că ea oricum strălucește independent.

Compabilitatea, dragii mei, vine cu vremea, cu feminitatea extrasă de la cele care au existat înaintea ei. Ne-am mai uita la trandafir dacă n-am ști să-i ignorăm spinii? Bobocul, mai apoi floare, urcă tiptil deghizat în celule, prin tijă sus, spre desăvârșire prin modul cum răspândește parfumul, cum învăluie și adună privirile admirative în mănunchiul esenței ei ca făptură.

Știe cineva să descrie feminitatea bunicii celor despre care vă spun? Sărace cuvinte, pe care, oricât le-ai decora de sărbătoare, nu redau culoarea și impulsul unei fraze scurte: “de ce mă întrebi? Caută și tu în cutia cu năsturei și ață de papiotă!”. Bunica sare peste o dragoste de mamă, iubește mai apăsat pentru că este conștientă de picul de viață rămas la depănat și, așa, lasă moștenire copilei fiică-sii celei mici, miezul tandreței feminine învăluitoare în fire de mătase, perseverența înfăptuirii a ceea ce ți-e un dat, disciplina rânduielii lucrurilor așezate buluc.

A evoluat imens, ea este cea care, în ciuda aparenței taliei ca esență a siluetei, are porniri de mamă care iubește lumea, pentru că bărbatul o va iubi doar pe ea. Ceilalți și celelalte, la peșteră!

Să căutăm în cutia cu papiote. Oricând dai de-un fir și-o culoare de suflet.

Așa văd femeia…

3 Responsesto “Nina Tărchilă”

  1. CristinaC says:

    “Bunica sare peste o dragoste de mamă, iubește tare pentru că este conștientă de picul de viață rămas la depănat și atunci lasă moștenire copilei fiică-sii celei mici, miezul tandreței feminine învăluitoare în fire de mătase, perseverența înfăptuirii a ceea ce ți-e un dat, disciplina ordinii lucrurilor așezate.“

    Frumos și tandru… ca întotdeauna!

    O vara minunata va doresc!

  2. CristinaC- mulțumesc încontinuu. Să aveți un concediu liber de îngrădiri și un Toronto sănătos, curat și liber de prejudecăți privind genul oamenilor.

  3. CristinaC says:

    Omule mulțumesc pentru urări dar anul acest concediul e in RFG (refugiul din fundul grădinii) si eu sufăr tare căci in plan erau multe călătorii.

    Toronto e in luna lui cuptor…33 grade feels like 40. E bine!
    Prejudecăți nu aveam eu nici înainte dar mi-e teama ca aceasta Nebunie, ma va face sa am…..
    O vara frumoasa îți doresc!

    PS. Nu mai primesc notificării când comentează cineva, oare de ce?

Leave a Reply

CommentLuv badge
top
%d bloggers like this: