Jean Maurer, fiul lui Ion Gheorghe Maurer, 68 de ani, s-a stabilit în Germania și comentează recenta vizită a Regelui Charles în România. http://blog.digitalreviews.ro/wp-content/uploads/2023/06/WhatsApp-Image-2023-06-08-at-22.11.47-3.jpg
search
top


A viscri, viscriere

Jean Maurer:
„Nu stau să verific arborele ginecologic al lui Charles, dar cert interesul lui pentru Transilvania nu i se trage de la Vlad Ţepeş, ci mai curând de la proiectele de la Davos, Bilderbergilor, Soroş și alţii!
Aproape de natură, de o privată în boscheţi, de primitivism rural, găsea și prin Namibia.
Spuneţi-mi un singur străin care a venit în România de-a lungul istoriei, îndragostit subit de ea, fără să nu fi luat o amintire cu el: ceva petrol și gaze, minereuri scumpe, păduri sau pământuri agricole!
Marea Britanie este plină de locuri salbatice, Franţa și Germania au natură de ți se taie respiraţia, ce să mai zic de Elveţia sau Italia, dar Regele nu, lui i s-a căşunat pe satul ardelenesc, și nici brișcă nu are…!
Nu vedeţi că totul este ostentativ natural și simplu, fără SPPiști, fără gardă de corp personală, fără oficialităţi locale, numai cu ţărani unguri, toate elemente de cucerit simpatia locuitorilor. Regie de nota 10!
Regele unei ţări care s-a dezvoltat datorită celui mai feroce colonialism s-a îndragostit de Viscri. Dar Calcutta ce defect o avea?
Îmi pare rău și îmi cer scuze, dar nu cred în povestea asta…!
Și bărbaţii care se jură că iubesc până la nebunie o femeie, tot o despoaie până la urmă…!
El Comandante.”

Comentariul meu meșteșugit în prag de seară:
Arborele ginecologic (sic!) al lui Charles se întinde peste câteva secole de scoale și răscoale. Mă îndoi că ar suna fancy să se recomande: “My name is Țepeș, Charles Țepeș The Third”, așa cum mă îndoi că ar putea cineva să știe ce se discută cu adevărat pe sub fața de masă de la Davos, Bildeberg, Soros, atunci când se pune la mezat Transilvania o dată la 100 de ani.
Ce să se mai găsească în Namibia în zilele noastre decât niște negrese cu bazin olimpic care au născut mulți copii dornici de a emigra în țara mamă spre a-și recupera bogățiile consumate deja la împodobirea Sterling Pound? ” Noi suntem cu etatea mărită. Voi, băieții mei, duceți-vă mamă, traversați Manșeta Mânecii, găsiți niște saltele abandonate și vă faceți niște corturi din prelate de camioane când dorm șoferii în Vamă. Puneți ban cu ban din ce tâlhăriți pe străzile de acolo, schimbați-le religia infideilor, făceți-i să vă cedeze locurile la teatru, că ați zăbovit destul pe strapontină. Dacă se întâmplă să comasați și niște Bitcoin de prisos, îndesați și contul nostru să ne putem lua ceva haine înflorate, eu și taică-tu. Sâmbăta ieșim la dansul câmpenesc al focului la suflet și suntem surprinși să constatăm că toate bătrânele au rude în străinătate și vin cu niște bikini minuscule, iar bărbații mai mare rușinea cu tam-tam-ul lor. S-au făcut mari și cei doișpe băieți ai lui Baluba. Au găsit o cameră de tractor și plănuiesc s-o ia pâș pâș de-a lungul Oceanului până la văr-tu Charles, dar văz că el a ieșit din Brexit și nu prea e de acord cu vânzoleala asta, coaja lui de afurisit !”
E clar! Namibia nu!

Or fi ceva pâlcuri naturale și prin Regatul Unit, prin Franța, prin Germnania, dar mustesc de paparazzi. Nu mai spun de Italia, Elveția unde sunt în stare s-o fotografieze pe Camila când boscheții sunt pavăză cu frunză rară.

Ce să se știe de Charles în Viscri, unde sunt comasați mulți tărani care nu-i cunosc nici trecutul, doar puțin din prezentul continuu, iar viitorul, numai Unul singur îl știe, dar este mult prea sus? Autoritățile locale, cât o rezista aglomerarea lor, nu au atâta minte încât să se pună în coaliție pentru a dura un pod din fuștei din lemn de trandafir transversal căptușiți cu pănuși de păpușoi. Și Țepeș le-a promis un pod, dar încă de atunci se dezbate cine beneficiază mai gros de fonduri PNRR până a fi prins. Al Treilea Charles a promis că se va ocupa el, în memoria țepelor prin scăfârlie luate de săteni. Unii strămoși, fala satului ca Boier Corlafat Nătângioiu, pățit sadea la propriu. Normal să-ți pice cu tranc o colonie ca Viscri. Țăranul român dacă emigreză în Anglia este docil, harnic a spăla putina, degrabă degustător de nectar de secară și, dacă înnoptează câțiva ani acolo, va mânui computerul ca cinelul lui Vasâi.

Calcutta? Cine se duce acolo să-și întemeieze o casă de vacanță între animalele sfinte de la semafor? Țepeș, Charles Țepeș, s-ar dedulci la engeza indiană și i-ar pieri clasicul British Accent atât de spontan și personalizat călătorului cu metroul londonez.

Se făcu noapte dragii mei, am relatat o doisprezecime din gândurile mele, dar mai am cămara plină, fiecare gând cu subgândurile sale ce-mi compun viitorul astfel gândit a nu-mi îndestula nicicând viitorul cunoașterii perpetue.

2 Responsesto “A viscri, viscriere”

  1. CristinaC says:

    Ca bine zici Omule!

  2. Cristina, happy to see you among visitors

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: