Oct 27, 2025
Che vreți oare?
Bella se ducea să o ridice pe Iris de la școală. Am zis să merg și eu. Bărbat fiind, dai mai multă greutate acestui gest. Iris se obișnuise să nu posede bicicletă. Alerga zglobie pe lângă maică-sa ca un cățeluș legat de sfoara sentimentală ce se iscă de secole, ca să nu zic de milenii, din lăcașuri părintești de mezozoic. M-a podidit o milă ce nu poate fi exprimată în cuvinte, ci mai degrabă în regrete. Aveam bicicletă bărbătească, care la rândul ei avea un cadru legal, drept pentru care aș fi înclinat să o iau în brațe curmându-i chinuiala care începuse să se audă sacadat, ca o locomotivă din acelea mici de se găsesc în Prater la Viena din care, eu am fost dat afară că eram prea mare. N-a mai fost cazul. Ajunsesem doar la o milă a administratoarei blocului care ne-a deschis ușa cu o reverență pe care n-am mai văzut-o decât în fața presedintelui unei țări prietene. In declin.
Spinăruia de rechin era fanată încă de ieri. Doar no să-i dai unei fete în plină expansiune feminină și vorbită, a piece of carne cu os de care numai câinii nu fug.
– Spălarea pe mâini că veniți din mediul extern și am să vă fac niște chevreți decorticați că nici mama lor n-a vrut să iasă așa jumbo. Pe tine nu te-am întrebat Domnule, dacă iți surâd astfel de bucate, dar merg pe intuiție că ți-or fi pe placul matale. I-am prins tot în eleșteul din parc până a apuca aștia să-l redea circuitului imobiliar zonal. Hai, apucați-vă-ți de lecții că eu cunosc problema cu o navă care are atâția metri lățime și atâția lungime, câți ani are căpitanul și cine spală puntea în nopțile cu lună.
Bella s-a dus cântând în bucătărie “Floare albă,floare albastră” unde se auzeau creveții decorticându-se.
– Haide Iris, ne-om descurca noi cu 8+14=21.
– Ce dezaxat sună! Mai bine fac 22 de când Pitagora îi aduna de peste tot, de pe nisipurile pline cu scoicile ținutului Peloponez.
– Ei, vezi, ți s-a pus mintea la un calculul exact! Așa înaintăm. Trebuie să terminăm toată coloana asta de adunarea cu 8 și mâine o terminăm pe cea cu inversul lui 6. Tu calculează acolo și când te plictisești, trecem la Limba Română. Ia să vedem! ” Bogată-i țara mea cu petrol și minerale-n floare” de Șt.O.Iosif. Ei, asta-i Istorie. Au trecut popoare pe aici și ni le-au luat pe toate!
– Domnule, tu ai mamă?
– Am și mamă și bunică.
– Și nu ți-e greu?
– Nu, pentru că prima oară se ceartă mama cu bunica și apoi mama îmi transmite învățămintele desprinse. Îi spunea bunica mamei că voi cunoaște o ființă superbă care în ultimul sfert de oră va cunoaște o ființă a cărei fiică va încerca să-mi sucească mințile așa cum n-a mai încercat s-o definitiveze nicio făptură de pe acest Pământ binecuvântat. Se referea la cineva aidoma unei persoane conoscute care încearcă și ea sa ma amețească cu apelativul “Domnule” ceea ce sunt și urât și insipid.
– Urât ești de dai pe afară, dar insipid nu ești pentru că nu prea știu ce înseamnă. As zice mai degrabă prost așa cum il fac eu pe Alfonso când dă să mă sărute atunci când chipurile încerc mă întorc cu spatele spre a săruta văzduhul. Un pic mai mare să fi fost și mă lăsam.
– La masăăă, se auzi vocea Bellei, care încerca să ne domolească auzind-o pe Iris care se încinsese în diacritice, vocale și consoane.
