Jaguara

Ce vrei să-ţi cânt?

Haide să-ţi spun ce femeie ar trebui să inviţi la grătarul de sâmbătă. Deşi este complicată, şi vei vedea asta în cele de mai jos, am să-i spun simplu, femeia Jaguar.

Jaguara nu suportă să treci pe lângă ea fără s-o observi, fără să-ţi duci mâna la gură stăpânindu-ţi un sughiţ ca după pomenirea mamei soacre. Este absolut necesar să-i adresezi un compliment, indiferent că-i funduleţul sau lobul urechii. Are fixul ăsta să urce treptele complimentelor, dar să nu-i scârţâie sub picioare. Nu te remarci spunându-i că “rar am văzut o femeie să poarte 40” , chiar dacă aşa este. Îi spui un 36 acolo şi vă înţelegeţi pe la 38. Dacă nu te dai la o parte din calea ei, sunt două alternative: ori te acceptă aşa tâmpiţel, cum categoric te clasifică cu o treaptă mai sus decât libidinos, ori chiar aluneci în beciul cu epitete de unde nu mai scapi decât dacă-ţi găseşti o alta şi când pleci îţi mai şi cresc negi în podul palmei, uite aşa, că nu ai ştiut să-i apreciezi calităţile de manager. Manager am spus, nu menajeră, pentru că pe cea din urmă calitate chiar o urăşte, menajeria căminului nefiind înscrisă în codul ei genetic. Şi, ca să fiu drept, nici căminul limitat la patru pereţi. Copilul poate îl dezmiardă muah,muah, dar în cele din urmă ţi-l pune în braţe cu pampersul greu.

O prinzi arareori în momente de scumpete, le alternează cu momente de drăceşti efuziuni, acestea fiind precumpănitoare. Dacă din întâmplare i-ai căzut între graţii, atunci, de conivenţă cu un bijutier de renume, va trebui să-i iei un inel dintre cele ţinute pe perniţa de catifea din coffre-fort-ul de la etaj, unde stă nevasta bijutierului cu jordia. Ferească-te să-i iei un inel suflat cu galben şi cu o piatră de culoarea zgurii de furnal! Piatra de râu, oricât ar fi de naturală, este materia primă pentru criblură, nu pentru mărgărite.

Suceşte minţi incontestabil şi, ce-i mai rău, le lasă aşa torsionate şi dac-o fi să te îndrepţi fie acum fie mai târziu, când deja ţi-ai acceptat poziţia de trepăduş, în viziunea ei, eşti tot şui. Eşti stigmatizat, ieşi boţit din înfruntare şi tot ea te netezeşte cu fierul cu aburi, aceasta fiind singura îndeletnicire când finalmente îşi găseşte liniştea, pacea de a gândi “oare ce mă fac eu cu tontul ăsta care mi-a zis că se duce la mall şi de fapt cred că-i cu aia?” Nu-i aşa că-i tontisteţ?

Orice gadget pe care ţi-l cumperi: un telefon, o bormaşină, o nicovală, o maşină, o freză de zăpadă, pentru tine ca bărbat, se numeşte jucărie. Da’ de ce? Femeia nu are jucărie, sau singura admisă de lexic ar fi bărbatul. Jucăriile ei se numesc accesorii pentru frumuseţe: rochiile, pantofii, poşetele, cremele de faţă, de trup şi suflet, costumul de baie, pălăria, hainele de blană, fardurile, bijuteriile, pisica, acidul hialuronic (popular glicozaminoglican). Îţi pierzi o jumătate de zi cu o bormaşină. Este fascinant cum merge înainte şi înapoi, cu burghie pentru  percuţie SDS sau fără, cum poţi ajusta viteza din trimmer, cu mânerul ergonomic şi mandrina rapidă. Un întreg univers masculin.

Cum îţi pică o întrebare ca aceasta: ” ce naiba ai atâta de puricat la drăciul ăla? Dai găuri, ei şi? Produce moloz sau talaş în casă şi ca orice meşter nătâng, laşi mizeria şi şterge Frosa după tine! Păi sigur…” O rochie nu are mai multe viteze, nu are mandrină, dar este mult mai complicată de atât şi prezintă o multitudine de butoane on/off. Jaguara ţi-o probează cu toate poşetele, cu toţi pantofii, mai strâns un pic la breteluţe şi parcă o idee luată pe talie, nasturii mutaţi cu 2-3 mm, fermoarul la spate “nu m-ajuţi, te rog?” şi de lungă, parc-un peek mai scurtă… Câteva exerciţii pentru abdomen, fesieri, pectorali, duş şi iar probă…

Magnetism şi o expresie a feţei care vădeşte senzualitate, capitularea numai sub imperiul perfecţiunii bărbatului, altfel coexistă şi arborează o mină lehămetuită de vasală purtată cu anasâna pe la petreceri de binefacere. Când optimistă când pesimistă crâncen, alternează stările de la o oră la alta. Este bine să-i stai în preajmă numai între anumite ore, altminteri eşti trimis în altă cameră. Jaguara acceptă numai bărbaţii tandri, care-i cântă în strună hit-ul săptămânii şi o fac să se simtă ca o pisicuţă care toarce. Adoră bărbatul puternic şi se va extazia când îl va avea la picioare. Şi, pentru că are un spin al egoismului adânc înfipt în caracter, îşi educă copilul să-şi croiască drum cu coatele în jungla din multinaţionale. Ţi-ar spune, dar nu e sigură, ba e sigură, că circulă un zvon de energii negative pe care le-ai răspândi chiar dacă n-ai fost înzestrat cu o retortă cu aşa ceva. Auzi tu! Energii negative. Băbisme, soro!

Eu sâmbătă fac un grătar. M-am prăjit deja o dată…