Hamstera

Iubitule, ce plăcere mi-ai făcut...

Femeia Hamster este cea mai sociabilă dintre toate. Îţi vrea binele chiar şi cu forţa. Dacă n-ai chef să ieşi la cumpărături, te trage după sine, îţi promite ceva bun acolo şi ceva şi mai bun la întoarcere, deşi ştie că vei fi epuizat şi n-ai să te încumeţi la prăjitura de casă prezentată sub glazură de Victoria’s Secret. Se simte minunat când se caută în portofel şi îi dă unui cerşetor diferenţa de bani cât să-şi ia mai repede sticla de spirt pe care noi îl folosim pentru uz extern, iar el pentru uz intern. Hamstera, fiind un chilipir nesperat pentru oamenii pretins nevoiaşi, cel cu picioarele ascunse în pantaloni aleargă după ea pe scara rulantă, mai sprinten decât tine, tu care chiar i-ai intuit exact dimensiunea strălucirii ochilor şi a minţii. I se citeşte pe faţă în ciuda ascunderii unei treimi sub fular.

Şi ea se cere admirată, dar nu exagerat, pentru că dacă simte ceva deviat de la o admiraţie firească cum ar fi, spre o pildă, cea manifestată mai pe după salcâm, mai cu vizeta întredeschisă cât lama şişului, atunci te pârăşte prietenului, asistentei medicale până vine medicul, părintelui la spovedania anuală când îi înşiră pe toţi care s-au uitat cu păcat despuiabil, prietenei care-i mult sub standardul ei de frumuseţe şi, în cele din urmă, maică-sii care te povăţuieşte plăpând să nu mai calci pe aici şi nici pe acolo.

Are pulbere de stele în păr, pentru că ea însăşi este o stea plină de vitalitate care se învârte în jurul axei vârtej-iureş de alternanţă noapte-zi, prilej de iuţeală ameţitoare pentru cei ce-o însoţesc la braţ sau în acelaşi tren cu ea. Agoniseşte cu talentul  unui contabil de corporaţie, se privează în acest scop de multe lucruri inutile, mici obiecte de delectare care ar încăpea în valiza unui pierde-vară, ieftinătăţuri tentante la un preţ inimaginabil de sfrijit, doar pentru a avea o plăcere mare, galactică pentru ea: o maşină automatică cu parcare asistată, climă bizoniană şi warning sensor pentru birjarii din trafic, un inel care slavă Domnului nu s-a vândut, o haină de blană pentru care să merite efortul de a te convinge că este imperios necesară la teatru şi care, cu niciun chip nu se lasă unei ameţite de garderobiere pe care s-o ţii tu în braţe pentru că pe Hamsteră o apucă bufetele.  Tu înţelegi anapoda şi ai lua garderobiera în braţe, care-i studentă în timpul liber şi crezi că o ştii de undeva.

Se deschide ca o floare decisă să culeagă toate razele tale de speranţă, de dăruire, de bunătate şi pe măsură ce relaţia devine mai deplină (mă înţelegi!) te înlănţuie cu parfumul ei diafan, mreje nevăzute, catadioptri ce strălucesc numai la o anumită lungime de undă a iubirii manifeste. O imaginaţie debordantă în a-ţi atribui cuvinte dintre cele mai ciudate doar pentru cei ce le percep stricto-senso. Pentru tine însă, sunt note ale muzicii pre-clasice, cea care face ca impetuozitatea să-ţi crească şi să nu sesizeze prin percepţie nemijlocită c-o strângi în braţe molatec, doar pentru a o proteja să n-o frângi.

Orice obiect din casa ei are o valoare sentimentală cu implicaţii majore dacă te apropii, să zicem că te mână curiozitatea să-l/o ridici şi să vezi ce scrie pe fundul ei/lui. Îl scapi, pentru că unele obiecte sunt special construite pentru a fi scăpate de sub control, se face ţăndări concomitent cu dreptul pe care l-ai căpătat de a avea o interdicţie în a-i mai vorbi până-i trece, sau măcar până găseşti unul identic, altfel găseşte ea unul identic cu tine. Oricum, este iertătoare şi în cele din urmă trece peste, dar tu eşti deja pop-corn pe perioada penitenţei.

Dacă eşti convins că este cea mai bună dintre toate, aşteaptă să vezi cum se desfăşoară împăcarea. Te laudă în faţa prietenelor că eşti grijuliu şi nu ţi-ai da pieptenele din mână nici dacă ar fi să fie Terra acoperită, uite aşa, numai cu femei frumoase cât suprafaţa oceanelor?  Chit că acum o oră s-a înverzit când a văzut că ai pătat şi costumul ăsta şi a încercat să scoată pata cu o perie umedă şi tare, dar nu pus pe masa din spălătorie cu reverele în sus, ci chiar pe tine, într-o ciudă continuă hârşt-hârşt, dacă te-a lăudat spuneam, atunci poţi spera la o reconciliere la un restaurant, la o masă cu un trandafir pe care-l dai deoparte ca s-o simţi cu toată dorinţa în care arzi. Ai vărsat vaza? Fereşte-te, pentru că Hamstera te clasează abia pe locul doi, ca neîndemânatic şi pierzi cu doar o bancnotă, tot potul, pe mâna şi muzica ta!

Nu trebuie să te trag de mânecă pentru a-ţi ascuţi vigilenţa şi să observi în jurul ei câţi motani stufoşi ar fi  capabili să îndrăgească stilul ei, mersul ei, fruntea ei, ea Hamstera, cea care se învârte zi şi noapte în rotiţa din acvariul tău interior.